Laccaria proxima

Ce ar trebui să știți

Laccaria proxima este o specie de ciupercă comestibilă din genul Laccaria din pădurile de conifere din California, precum și din estul și nordul Americii de Nord. Această specie care trăiește în pini se recunoaște printr-un capac brun-portocaliu, fin fibrilos-scuamulos, care se estompează în nuanțe mai deschise, branhii rozalii, un stilet striat longitudinal care este concolor sau mai închis decât capacul și un miceliu albicios la baza stiletului. O caracteristică distinctivă este reprezentată de striațiile de pe tulpină. Aceste tulpini sunt destul de rezistente.

Alte denumiri: Laccata laccata: Înșelătorul Scurfy.

Identificarea ciupercilor

1. Ecologie

   Micoriză cu pinii (specii de Pinus), în special în plantațiile tinere; crește dispersat sau în grupuri; vara și toamna; larg răspândită în America de Nord.

2. Capac

   1.5-7 cm; convexă, care devine plată și uneori ridicată; marginea este la început rulată, apoi dreaptă și fără linii; la început fin aspră, apoi mai mult aspră sau solzoasă; de culoare brun-roșcată până la maro-portocalie.

3. Branhii

   Atașat de tulpină; îndepărtat sau aproape; culoare rozalie a cărnii.

4. Tulpina

   2.5-8 cm lungime; până la 1 cm grosime; egale sau cu baza mărită; fin sau proeminent păroase și fibroase; colorate ca și calota (uneori cu baza mai închisă la culoare); cu miceliu bazal alb.

5. Pulpă

   Subțire; colorat ca și capacul sau mai palid.

6. Miros și gust

   Nu se distinge.

7. Reacții chimice

   KOH negativ pe suprafața capacului.

8. Amprenta sporului

   Alb.

9. Caracteristici microscopice

   Spori 8-11 x 7-9 µ; eliptici; spini în cea mai mare parte 0.5-1 µ lungime. Basidii cu 4 spițe. Cheilocystidia filamentoasă până la subclavată sau subcapitată; până la aproximativ 70 x 10 µ. Pileipellis un cutis de elemente cu lățimea de 5-10 µ, cu fascicule ocazionale sau frecvente de elemente verticale; celule terminale subclavate până la capitate.

Specii similare

1. Laccaria laccata

   O specie ușor mai puțin robustă, cu un capac în medie mai palid; cu toate acestea, pentru a separa cu încredere cele două specii este necesară examinarea microscopică a sporilor.

2. Laccaria amethystina

   Este un membru de culoare violetă al aceluiași gen; după ce se usucă, devine cafeniu palid și practic nu se poate deosebi de Laccaria laccata; cu toate acestea, capacul său este mai puțin scorțos decât cel al Laccaria proxima, astfel încât aceasta din urmă poate fi separată destul de ușor de L. Amethystina chiar și pe timp uscat.

3. Laccaria bicolor

   Se distinge prin tulpina sa, care are o bază liliachie și o secțiune superioară de culoare cafeniu.

4. Laccaria tortilis

   Un mic înșelător cu un capac contorsionat. Are doar doi spori pe bazidium, în timp ce celelalte specii de Laccaria din Marea Britanie și Irlanda au patru spori.

Taxonomie și etimologie

Descrisă științific în 1881 de către micologul francez Jean Louis Emile Boudier (1828 - 1920), înșelăciunea scorojită a fost plasată în genul Clitocybe și i s-a dat numele de Clitocybe proxima. Șase ani mai târziu, un alt francez, Narcisse Theophile Patouillard (1854 - 1926), a transferat această specie în genul său actual, astfel încât denumirea științifică acceptată a devenit Laccaria proxima.

Sinonimele lui Laccaria proxima includ Clitocybe proxima Boud., Laccaria laccata var. proxima (Boud.) Maire, și Laccaria proximella Singer.

Epitetul specific proxima înseamnă cel mai apropiat sau lângă, iar în aparență Laccaria proxima este cel mai apropiat de specia tip a acestui gen, Laccaria laccata.

Surse:

Fotografie 1 - Autor: Laccaria Laccaria de la Bistrița: Jerzy Opioła (CC BY-SA 4.0 International)

Foto 2 - Autor: Conf: Jean-Pol GRANDMONT (CC BY-SA 3.0 Unported)

Fotografie 3 - Autor: Jerzy Opioła (CC BY-SA 4.0 International)

Fotografie 4 - Autor: Autor: Ian Alexander (CC BY-SA 4.0 International)

Fotografie 5 - Autor: T: zaca (CC BY-SA 3.0 Unported)