Rubroboletus pulcherrimus.

Ce trebuie să știți

Rubroboletus pulcherrimus (până în 2015 cunoscut sub numele de Boletus pulcherrimus) este o specie de ciupercă din familia Boletaceae. Este un bolet mare din vestul Americii de Nord, cu caracteristici distinctive, printre care se numără o suprafață de plasă pe tulpină, un capac și o tulpină de culoare roșie spre maro, precum și pori roșii care se colorează în albastru în caz de rănire. Se găsește în vestul Americii de Nord, din New Mexico și California până în Washington, și este posibil să apară în British Columbia, Canada.

Bobocii cu pori roșii cu colorare albastră ar trebui evitați pentru consum. Thiers a avertizat că această specie poate fi toxică după ce a fost alertat de simptome gastrointestinale severe la o persoană care doar o gustase. Ani mai târziu, în 1994, un cuplu a dezvoltat simptome gastro-intestinale după ce a consumat această ciupercă, iar soțul a murit în urma acestor simptome. O autopsie ulterioară a arătat că bărbatul suferise un infarct al intestinului mijlociu. Rubroboletus pulcherrimus a fost singurul bolet care a fost implicat în moartea unei persoane care l-a consumat, Se știe că acesta conține niveluri scăzute de muscarină, o toxină a sistemului nervos periferic. Un raport din 2005 din Australia a înregistrat un deces cauzat de sindromul muscarinic după ce a consumat o ciupercă din genul Rubinoboletus.

Alte denumiri: Bolete cu pori roșii.

Identificarea ciupercilor

1. Cap

   9-17 cm lățime, convexă, care se extinde până la larg convexă; marginea este încurbată când este tânără, apoi decurbată, adesea ondulată, suprapunându-se peste suprafața porilor; suprafața uscată, neuniformă sau cu gropi, mată-tomentoasă, la maturitate uneori fibriloasă-scuamuloasă apăsată, pe timp uscat peticită-areolată; culoare: brun-murdar până la maro-crem, pigmenții fiind adesea pestriți, frecvent tehnoredactați spre margine; context galben-crem, 3.0-4.0 cm grosime la maturitate, moale, albăstrui când se taie, uneori neregulat, tunelurile larvare vișinii; mirosul nu este distinctiv; gust blând.

2. Himenofor

   Pori de culoare roșu mat, care se estompează spre roșu-portocaliu la margine, în vârstă roșiatic-maroniu, la tinerețe, 2-3 pe mm, 1-2 pe mm la maturitate, albăstriu când sunt loviți; tuburi de până la 1.0 cm lungime, galben-verde mat, albăstrui când este rănit, adnotat în tinerețe, în cele din urmă deprimat la stipe.

3. Stipe

   7.0-14.0 cm lungime, până la 8.0 cm grosime la bază, claviculară, îngustându-se treptat spre vârf; două treimi superioare ale stipului acoperite cu retușuri roșu-vinicol pe un fond palid, albastru vânăt, baza stipului de culoare roșie-cenușie, mată-tomentoasă, devenind brun-negricioasă atunci când este manipulată; context ferm, cărnos, galben-crem, uneori palid-vinicol la bază, partea superioară albăstruie atunci când este tăiată sau rănită, găurile de vierme sunt mărginite de culoare vinicolă.

4. Spori

   13.0-15.5 x 5.0-6 µm, netedă, cu pereți moderat de groși, elipsoidală îngustă în vedere frontală, fusiformă în profil; apendice hilar puțin vizibil.

5. Spore Print

   Maro până la maro-oliv închis.

6. Habitat

   Solitar până la dispersat în păduri mixte de foioase și conifere; cunoscut din pădurile de coastă de la nord de San Francisco; fructifică de la sfârșitul toamnei până la începutul iernii.

Specii similare

1. Rubroboletus eastwoodiae

   Asemănătoare, dar se distinge prin stipul brusc bulbos și prin statura scurtă și zveltă. Microscopic, aceste două specii sunt, de asemenea, distincte, sporii de Boletus pulcherrimus fiind în medie cu câțiva microni mai lungi decât cei de B. satanas.

2. Suillellus amygdalinus și Boletus erythropus

   Se diferențiază de B. pulcherrimus prin dimensiunea mai mică și stipele nereticulat. Rubroboletus pulcherrimus a fost cunoscut timp de mulți ani ca B. eastwoodiae, un nume care a devenit nevalabil pentru această specie atunci când un studiu al colecției tip a dovedit că este un specimen din ceea ce noi am numit B. satanas.

3. Rubroboletus haematinus

   Se distinge prin culoarea mai galbenă a tulpinii și a calotei, care are diferite nuanțe de maro. Capișonul mai închis la culoare și lipsa reticulațiilor pe stip îl diferențiază de R. satanas.

4. Neoboletus luridiformis

   Crește cu stejarii, dar este mai mic și are stipe non-reticulat.

Taxonomie

Micologii americani Harry D. Thiers și Roy E. Halling era conștient de confuzia de pe coasta de vest a Americii de Nord în ceea ce privește boletele cu pori roșii; în mod tradițional erau recunoscute două specii - Boletus satanas și Boletus eastwoodiae. Cu toate acestea, au suspectat puternic că specimenul tip al acestei din urmă specii este prima specie. În revizuirea materialului, ei au publicat un nou nume pentru taxon, despre care Thiers scrisese în ghidurile locale ca B. eastwoodiae, deoarece au considerat că această denumire nu este valabilă. Prin urmare, în 1976 au descris oficial Boletus pulcherrimus, din latină pulcherrimus, care înseamnă "foarte frumos". A fost transferată în genul Rubroboletus în 2015, împreună cu alte câteva specii aliate de bolete de culoare roșiatică și cu colorare albastră, cum ar fi B. eastwoodiae și B. satanas.

Surse:

Foto 1 - Autor: N: Ryane Snow (om de zăpadă) (CC BY-SA 3.0 Unported)

Fotografie 2 - Autor: Blettlebote (foto 2): Ryane Snow (om de zăpadă) (CC BY-SA 3.0 Unported)

Fotografie 3 - Autor: Darvin DeShazer (CC BY-SA 3.0 Unported)

Fotografie 4 - Autor: Prof: MStruzak (CC BY-SA 3.0 Unported)