Lactarius glyciosmus
Ce ar trebui să știți
Lactarius glyciosmus este o ciupercă semitimpurie din genul Lactarius. Micorizică, poate fi găsită crescând în sol la baza mesteacănului în Europa. Are o culoare tipică de liliac cenușiu, cu tulpina uneori goală, puțin mai deschisă la culoare decât capacul. Are branhii înghesuite, decurrente și miroase puternic a nucă de cocos.
Acest lăptișor de matcă este monoton și nedeslușit, la fel ca multe alte ciuperci din acest gen dificil, astfel încât habitatul și mirosul său neobișnuit sunt caractere de teren esențiale care trebuie notate dacă doriți să restrângeți opțiunile de identificare.
Pe coasta de vest, Lactarius glyciosmus poate fi confundat cu Lactarius cocosiolens, care, de asemenea, miroase a nucă de cocos, dar care are un capac portocaliu-maroniu și vâscos și apare în pădurile de coastă, fără mesteacăn. Nu s-a stabilit dacă versiunea noastră nord-americană de Lactarius glyciosmus este sau nu aceeași cu specia europeană originală (descrisă pentru prima dată de Fries în 1818).
Alte denumiri: C: Lăptișor de cocos
Identificarea ciupercilor
Ecologie
Micoriză cu mesteacănul de hârtie (posibil și cu alți mesteceni); de asemenea, a fost semnalată și cu arinul; crește singură, împrăștiată sau în grupuri; la sfârșitul verii și toamna; larg răspândită în America de Nord, oriunde se găsesc arborii gazdă.
Capac
2-7 cm; subțire și fragilă; convexă, cu marginea învolburată când este tânără, devenind puțin adânc deprimată, plată sau în formă de vază puțin adâncă; uscată; cheală; fin rugoasă; roz-buf; uneori prezintă vagi zone concentrice de culoare sau textură.
Branhii
Atașate de tulpină sau care coboară pe ea; apropiate; cu branhii scurte frecvente; de culoare albicioasă până la gălbuie; fără vânătăi sau decolorare.
Tulpina
3-7 cm lungime; până la 8-15 mm grosime; mai mult sau mai puțin egal; uscat; fără gropi; chel; colorat ca și calota sau mai palid.
Pulpă
Insubstanțial; palid; nu se modifică la tăiere.
Lapte
Albi; adesea puțini; nu se schimbă la expunerea la aer; nu colorează țesuturile.
Miros și gust
Miros puternic de nucă de cocos; gust ușor acrișor.
Imprimarea sporilor
Cremă.
Reacții chimice
KOH gălbui pe suprafața capacului.
Caracteristici microscopice
Spori 5.5-9 x 5.5-7 µm; de la elipsoid la subglobos; ornamentație sub formă de spini și creste groase, amiloide, care se extind 0.5-1 µm înălțime, formând modele zebroide și zone parțial reticulate. Pleuromacrocystidia și cheilomacrocystidia 50-90 x 5-7.5 µm; fusiformă îngustă; ocazional dezvoltă un nodul apical; hialină până la gălbuie în KOH; netedă; cu pereți subțiri. Pileipellis a cutis; hialină până la gălbuie în KOH.
Taxonomie și etimologie
Această ciupercă a fost descrisă în 1818 de marele micolog suedez Elias Magnus Fries, care i-a dat denumirea științifică binomială Agaricus glyciosmus. Fries însuși a fost cel care, în 1838, a transferat această specie în genul Lactarius, stabilind astfel denumirea comună acceptată în prezent, Lactarius glyciosmus.
Sinonimele lui Lactarius glyciosmus includ Lactarius impolitus, Agaricus glyciosmus Fr., Galorrheus glyciosmus (Fr.) P.Kumm., și Lactifluus glyciosmus (Fr.) Kuntze.
Denumirea generică Lactarius este latină și înseamnă că produce lapte (lactație) - o referire la latexul lăptos care este exsudat din branhiile ciupercilor din calota lactată atunci când acestea sunt tăiate sau rupte. Epitetul specific glyciosmus provine, de asemenea, din cuvintele din greaca veche glukos, care înseamnă zahăr (sau zaharos), și osmos, care înseamnă miros. Sweet-smelling este o traducere potrivită, deoarece mulți oameni consideră că mirosul de nucă de cocos este dulce.
Surse:
Fotografie 1 - Autor: Andreas Kunze (CC BY-SA 3.0 Unported)
Foto 2 - Autor: Strobilomyces (CC BY-SA 3.0 Unported)
Foto 3 - Autor: Al: Ian Alexander (CC BY-SA 4.0 International)
